In decursul a paisprezece ani , armonia si tihna caminului meu nu si-au fact niciodata lipsite prezenta .
Un nou rasarit pe altarul planetei noastre efemere incununa cu el un nou inceput in mijlocul familie din care faceam parte doar de cateva zile...Gerul lui decembrie era suplinit de caldura celor din jurul meu.
Aceeasi armonie o simt si acum in amintirile ce-mi incununeaza trecutul cu o aura fermecata.
Mama, o fiinta blanda si dulce , cu glas usor si suav , cu chip asemenea ingerilor ce vegheaza la poarta Raiului, abia iesita din pragul adolescentei , cea care imi veghea perpetua schimbare din viata mea , imi daruieste si acuum iubire dintr-un izvor din care bunatatea si fericirea sunt surse inepuizabile.
Cei doi oameni de care am avut parte in tot acest timp m-au invatat ca : Ce-ar fi viata daca-n goana ei , nu stii sa-ti iei ragaz sa vezi, atata frumusete ce-n dansul ei ar vrea sa te invete !
As vrea , ca peste ani , aceste cuvinte sa-mi rasune in inima si sa le simt aidoma ca in aceste clipe . Ratiunea insa m-a facut sa cred ca nu voi reusi sa ma plimb cu ei peste potecile polenate ale anotimpurilor , prin muzica si cant , sa ma plimb cu frumusetea alaturi.
O , sufletul imi pulseaza de bucurie cand simt ca amintirile ce-mi incunneaza sufletul cu icoana parintilor imi sunt inca vii !
In fiecare moment dificil al vietii mele , tata stia sa ma indemne , sa-mi spuna : Fetito , fi gata ! Acum este randul meu sa ii intorc tatalui meu indemnurile invatate ,este randul meu sa fac ceva ca recompensa sa fie pe masura .
Blestemul vrajit de care voi fi toata viata urmarita imi va fi cel mai sfant balsam pe care Dumnezeu mi l-ar putea oferi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu